În practică #9 | Ce este cloud-ul și unde sunt, de fapt, datele noastre?
Cum schimbă tehnologia modul în care lucrăm
„În practică” este seria în care explicăm, fără jargon inutil și pornind de la exemple concrete, concepte și tehnologii care stau în spatele instrumentelor digitale pe care le folosim zi de zi.
Îți faci o fotografie cu telefonul, iar câteva secunde mai târziu o poți vedea și pe laptop. Începi un document la birou, îl continui de acasă și îl trimiți unui coleg fără să fi mutat vreun fișier pe un stick. Îți schimbi telefonul și, după ce te autentifici, îți regăsești fotografiile, contactele și o parte dintre setări.
În toate aceste situații, undeva în fundal, este foarte probabil să fie implicat cloud-ul.
Folosim termenul atât de des încât poate părea că descrie un loc abstract în care „urcă” datele noastre. În realitate, cloud-ul este cât se poate de fizic.
Cloud-ul nu este chiar „în nori”
Când salvăm un document în cloud, acesta nu plutește undeva pe internet. Datele sunt stocate pe servere – calculatoare foarte performante, aflate în centre de date și conectate la internet.
Diferența față de salvarea unui fișier exclusiv pe propriul laptop este, simplificat, locul în care se află informația și modul în care ajungem la ea.
Dacă un document este salvat doar pe laptop, depindem de acel dispozitiv pentru a-l accesa. Dacă este stocat printr-un serviciu cloud, îl putem deschide de pe mai multe dispozitive, atât timp cât avem conexiune la internet și drepturile necesare.
De aici vine și una dintre marile schimbări aduse de cloud: nu mai trebuie ca datele și aplicațiile pe care le folosim să se afle pe dispozitivul din fața noastră.
Unde este fotografia pe care tocmai ai făcut-o?
Să luăm un exemplu familiar.
Faci o fotografie cu telefonul. Inițial, imaginea este un fișier stocat pe dispozitiv. Dacă ai activată sincronizarea cu un serviciu cloud, telefonul trimite o copie a fotografiei, prin internet, către infrastructura furnizorului respectiv.
Mai târziu deschizi aplicația de fotografii pe laptop. După autentificare, serviciul știe ce cont folosești și îți poate afișa imaginile asociate acestuia.
De aceea aceeași fotografie pare să fie „peste tot”.
Nu pentru că telefonul și laptopul comunică neapărat direct între ele, ci pentru că ambele comunică cu același serviciu aflat în cloud.
Același principiu se aplică documentelor pe care le edităm împreună cu alți colegi, e-mailului, calendarelor online, platformelor de videoconferință și multor aplicații pe care le folosim zilnic.
Cloud-ul nu înseamnă doar spațiu de stocare
Aici apare una dintre cele mai frecvente simplificări.
Cloud-ul este asociat deseori cu un fel de hard disk online: un loc unde ne păstrăm fotografiile și documentele. Stocarea este însă doar una dintre utilizări.
În cloud pot rula aplicații, baze de date și servicii întregi.
Gândește-te la un magazin online. În spatele paginii pe care o vezi pot exista mai multe componente: aplicația propriu-zisă, baza de date cu produse și clienți, sistemul care procesează comenzile, serviciile care trimit notificări sau e-mailuri și mecanismele care fac față unui număr mare de utilizatori.
Compania nu este obligată să cumpere și să întrețină toate serverele necesare în propriul sediu. Poate utiliza infrastructură și servicii cloud și poate crește sau reduce resursele în funcție de nevoie.
Și atunci ce înseamnă când „o aplicație este în cloud”?
Înseamnă, în esență, că o parte din infrastructura de care are nevoie aplicația pentru a funcționa este furnizată prin servicii accesibile prin internet.
De aceea putem folosi multe aplicații direct din browser, fără să instalăm tot ceea ce le este necesar pe calculatorul nostru.
Pentru utilizator, experiența poate fi foarte simplă: deschide browserul, se autentifică și începe să lucreze.
În spate însă pot exista servere, baze de date, sisteme de stocare, mecanisme de securitate și numeroase alte servicii care lucrează împreună.
Dar unde sunt, fizic, datele?
Aici răspunsul devine mai puțin spectaculos decât sugerează cuvântul „cloud”: în centre de date.
Acestea sunt spații special construite pentru a găzdui un număr foarte mare de servere și infrastructura necesară funcționării lor: alimentare cu energie, răcire, conectivitate, sisteme de securitate și soluții de rezervă pentru situațiile în care apar probleme.
În funcție de serviciul folosit și de configurația aleasă, datele pot fi păstrate într-o anumită regiune geografică și pot exista copii sau mecanisme de redundanță care reduc riscul ca o defecțiune a unui echipament să ducă la pierderea lor.
Așadar, întrebarea „unde sunt datele noastre?” are uneori un răspuns foarte concret. Pentru companii, poate fi chiar o întrebare importantă atunci când vorbim despre securitate, confidențialitate, protecția datelor sau cerințe legale.
Dacă datele sunt în cloud, sunt automat în siguranță?
Nu.
Faptul că folosim cloud-ul nu elimină problemele de securitate. Doar schimbă o parte din modul în care trebuie să ne gândim la ele.
Furnizorii de cloud pot asigura infrastructură și mecanisme sofisticate de protecție, dar securitatea depinde și de felul în care sunt configurate și utilizate serviciile. Un cont protejat de o parolă slabă, drepturi de acces acordate greșit sau date făcute publice accidental pot crea probleme indiferent cât de performantă este infrastructura din spate.
Pentru utilizatorul obișnuit, câteva lucruri rămân esențiale: parole puternice și diferite, autentificare în doi pași acolo unde este disponibilă și atenție la cine primește acces la fișiere și conturi.
Pentru organizații, lucrurile devin mai complexe: cine poate vedea datele, unde sunt stocate, cum sunt protejate, cine administrează infrastructura și ce se întâmplă în cazul unui incident?
Cloud-ul pe care îl folosim fără să ne gândim la el
Poate că cea mai bună dovadă a modului în care cloud-ul a schimbat tehnologia este faptul că, de cele mai multe ori, nici nu observăm că îl folosim.
Deschidem un document de pe alt calculator. Ascultăm muzică fără să avem melodiile salvate pe telefon. Vedem aceleași e-mailuri pe laptop și pe mobil. Lucrăm simultan cu un coleg într-un fișier. Intrăm într-o aplicație direct din browser.
Pentru noi sunt acțiuni obișnuite, dar în spatele lor există însă o schimbare importantă: dispozitivul pe care îl avem în față nu mai trebuie să păstreze și să proceseze singur tot ceea ce folosim.
Iar acesta este, poate, cel mai simplu mod de a înțelege cloud-ul: nu ca pe un „nor” misterios, ci ca pe o infrastructură reală, distribuită, pe care o accesăm prin internet și care face posibilă o mare parte din experiența digitală de astăzi.
În practică este seria TDI 5.0 în care explicăm, pe înțelesul tuturor, concepte și tehnologii pe care le întâlnim tot mai des în viața profesională și digitală.
Citește și celelalte articole din seria „În practică”
Comentarii