Meet the #dreamteamTransilvaniaIT: Bianca Muntean

Există un citat care circulă des pe internet în ultimii ani: "Work until you no longer have to introduce yourself." (”Muncește până când nu va mai fi nevoie să te prezinți”). E un motto al celor ambițioși, care visează să lase o urmă. Dar puțini înțeleg ce înseamnă, de fapt, să muncești atât de mult încât să devii un nume. Noi, însă, cunoaștem pe cineva care știe exact ce presupune asta – și care a făcut tot acest drum: Bianca Muntean, managerul nostru și co-fondator al Transilvania IT Cluster. 

Suntem cu toții de acord – Bianca nu are nevoie de introducere. Este deja o figură cunoscută și respectată în domeniul nostru nu doar local și regional, ci la nivel național și chiar internațional. 

Și totuși, paradoxal, tocmai acești oameni foarte vizibili sunt cei pe care publicul rareori ajunge să-i cunoască în profunzime. Așa că încheiem acum prima parte a seriei noastre #dreamteamTransilvaniaIT cu ea. Pentru că, fără Bianca, acest dream team n-ar fi existat. Și pentru că, dincolo de imaginea puternică, se află o poveste umană impresionantă.

Bianca a început să muncească înainte de a împlini 20 de ani. Acum are peste două decenii de experiență, timp în care a construit o organizație cu peste 200 de membri și o echipă de peste 30 de oameni care o susțin și îi fac viața mai ușoară (sau, cel puțin, așa le place să creadă). 

A fondat un cluster, apoi un centru de inovare digitală, iar Bruxelles-ul îi este ”a doua casă”, după cum singură spune. A devenit consul onorific al Republicii Estonia (pentru regiunea Transilvaniei), o țară mereu dată ca exemplu de digitalizare. Este foarte activă și pe partea de policy, reușind să influențeze legi și politici publice. 

Mai presus de toate, a creat o comunitate – acea rețea vie de oameni, idei și valori care se adună constant în jurul ei, la evenimente sau în proiecte.

Dar începutul nu a fost ușor.

Pionierat, curaj și foarte multă muncă

„Imediat după concediile de maternitate, am constatat că locul de muncă anterior s-a desființat, iar competențele mele erau foarte nișate, fiind specializată pe fonduri europene, direct de la Bruxelles. Oportunitățile erau puține, cererea era aproape inexistentă. Piața de IT era în plină dezvoltare, mai lucrasem cu zona asta și am fost invitată să mă alătur unei organizații care funcționa atunci, fără resurse: ARIES Transilvania.”

A primit un birou mic, un calculator vechi, dar niciun plan. Nu exista o comunitate, nu exista o direcție clară. ”Nu știam exact ce trebuie să fac, dar știam sigur un lucru: că vreau să generez o mișcare, să trec de la zero la 0,1”, povestește ea.

În acea perioadă, Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest începea să promoveze în regiune conceptul de clustere, care deja era exersat și susținut în Occident, la nivel guvernamental. Agenția avea discuții cu diverși actori de pe plan regional să creeze aceste clustere sectoriale, iar Bianca a fost unul dintre primii interlocutori pentru un potențial cluster de IT, din postura de  reprezentant ARIES Transilvania. Au urmat doi ani de voluntariat, de muncă neplătită, în care a învățat și despre acest concept, de cluster. Iar când a venit momentul decisiv, nu l-a ratat.

„A apărut o oportunitate de finanțare în 2013 pentru clustere emergente sau inovative. A fost momentul în care am decis - am depus proiect pentru cluster emergent, cu accent pe formare, cursuri pentru angajați. Proiectul a fost acceptat și așa a luat ființă Transilvania IT Cluster. Începutul a fost cu 12 firme - dar s-a ajuns ca alte companii să ceară să vină în cluster ca să poată participa la cursuri. Exista o mare nevoie pe piață atunci de competențe - nu erau atât de mulți oameni pregătiți în domeniu, specializați.”

Întrebată care sunt cuvintele care îi vin în minte când se gândește la începuturi, Bianca răspunde clar: „Pionierat. Îndrăzneală. Curaj. Ambiție.”

Transilvania IT avea o echipă de 3 oameni și Bianca nu își imagina, încă, unde poate să ajungă: ”Eram on the survival mode, nu prea aveam timp să mă gândesc. Aveam strategie pentru că eram forțați să avem o strategie, altfel nici măcar de asta nu am fi avut timp. Am început cu partea de cursuri, apoi internaționalizare și de căutare parteneri, în funcție de ce ne solicitau membrii noștri. Era o provocare pentru că exista o strategie de clustere și de dezvoltare a acestora la nivel european, dar la nivel național nu a existat o politică de sprijinire a acestor structuri. Partea de dezvoltare și de sustenabilitate ținea de abilitatea fiecărui manager de a identifica oportunități prin care să își finanțeze activitatea și, în același timp, să deservească nevoile companiilor, ale autorităților publice și ale universităților din regiune”.

Totuși, încă de la început a reușit să își facă vocea auzită: ”Una dintre primele inițiative ale clusterului a fost solicitarea creșterii numărului de locuri la facultățile de profil, la UBB și la UTCN, pentru că era foarte mare cerere de profesioniști în IT - și chiar s-a răspuns pozitiv la solicitarea respectivă!”.

Care a fost cel mai greu moment din toată această călătorie?

”Până prin 2016, primii 3-4 ani au fost foarte grei, dar mai ales pentru că piața era destul de ostilă, mediul era ostil, ne uitam cu neîncredere unii la alții. Aveai de multe ori senzația aceea că te lupți cu morile de vânt, că trebuie să dovedești mereu că ai intenții bune, că ai competențe, că ești harnic, luptător, hotărât. Existau bani, resurse, dar pentru mine clusterul însemna să construiești în primul rând încredere, să creezi un climat de colaborare, un cadru sigur unde participanții să aibă încredere să dea niște informații, să pună la comun resurse. Totul a fost despre încredere.”

Chiar dacă a pornit practic singură, cu doi-trei oameni alături, ambiția și hotărârea de a crea impact au fost hotărâtoare. În timp, a construit încrederea pe care o dorea și comunitatea pe care și-o imagina. ”Așa am reușit să ne construim comunitate și credibilitate - punând cărămidă peste cărămidă. A fost o inițiativă bottom-up, am început de jos și am tot construit, ne-am concentrat pe nevoile membrilor noștri”.

Când a început să se simtă văzută, să simtă că munca ei dă roade? Tot în 2016, când lucrurile încă păreau incerte.

”În 2016, ambiția mea era să fac Clujul cunoscut la nivel european și internațional, pentru capacitățile și competențele în zona de tehnologie. Și, la vremea aceea, am reușit să conving Comisia Europeană să organizeze aici cea mai mare conferință pe inovare, în 2017. Pentru asta a trebuit să depunem un dosar de candidatură și, în contextul acesta, am avut șansa să beneficiem de sprijinul și deschiderea autorităților publice locale. Au fost și momente în care vedeam că oamenii se uită cu neîncredere la mine, știam că trebuie aliniați mai mulți factori - politic, social, economic. Am lansat o invitație pre-eveniment reprezentanților Comisiei Europene și Comitetului Regiunilor să vină la Cluj, la o conferință mai mică, organizată de consorțiul clusterelor și atunci i-am convins ca în 2017 să aducă toată ”spuma inovării” la Cluj. 

A fost momentul când mi-am dat seama că, deși eram mică și nesemnificativă, deși eram doar un actor din zona civică, fără susținere politică sau putere economică, a contat mult mai mult hotărârea, determinarea, credința că poți face ceva. Tot acel set de valori pe care nu le poți cumpăra… Chiar dacă ai bani, dacă nu ai convingere, dacă nu ai determinare, încredere, curaj să faci lucruri, atunci e degeaba. Pe lângă competențele pe care le ai, trebuie să ai și niște valori care să te ghideze, să te anime, să te mâne în luptă!”.

Și acum, după atâția ani, cum își mai păstrează energia și motivația?

”Îmi place biroul, îmi place echipa. Îmi place să văd că nu mai suntem ignorați, că nu putem să fim ignorați; pentru că rezultatele vorbesc de la sine, impactul generat pe noi se vede și este resimțit de către firme. Cea mai bună recunoaștere e partea de membership și fiecare discuție pe care o avem cu companiile membre, cu universitățile, cu autoritățile publice locale, care recunosc rolul și diferența pe care am generat-o în anii aceștia de activitate pe piața locală și regională.”

Bineînțeles, este importantă și susținerea celor din jur, dar și dialogul deschis, relațiile interumane stabilite cu persoane aflate în poziții de decizie.

”Să simți comunitatea în jurul tău, asta îți dă energie și încredere. Este ceva să ai susținerea celor mai mari companii din regiune, iar președintele consiliului nostru director și cel mai mare susținător al nostru este, de câțiva ani, Voicu Oprean (CEO Arobs, n.r.). 

Apoi, contează foarte mult și calitatea umană, relația interumană pe care o avem cu persoane aflate în funcții publice. Este important să știm că, indiferent de poziția oficială, avem interlocutori, parteneri de dialog, la un telefon distanță.”

Iar baza este echipa, oamenii care stau lângă ea zi de zi. Și fetele ei, care îi dau energie și o inspiră.

”Motivația mi-o mai iau, pe lângă firme, companii care, pe lângă faptul că sunt membre în cluster, certifică faptul că ceea ce facem noi le aduce plus valoare, și de la echipă. Echipa mă motivează foarte mult, și faptul că învăț foarte mult, domeniul nostru este unul foarte dinamic, unde nu îți poți permite să rămâi în urmă. Avem șansa să fim într-o poziție de avangardă prin toate contextele la care suntem expuși, suntem acolo, front runners. Chiar dacă este greu să explicăm în termeni foarte concreți și să arătăm un impact imediat asupra companiilor noastre membre, rodul activității noastre, faptul că suntem la masa decidenților, se va vedea în 5-10 ani pentru piața de la nivel local, național, regional.

Astfel, este important pentru noi în activitatea de zi cu zi să combinăm aceste eforturi, care sunt mai puțin vizibile, cu lucruri concrete, de sprijin real pentru companiile membre.”

Am mai întrebat-o pe Bianca ce înseamnă pentru ea „echipa” și cum ar descrie echipa Transilvania IT în trei cuvinte. Desigur, nu s-a putut opri la 3: ”Dinamică, colorată, agilă, inovativă, veselă, optimistă-realistă, ambițioasă” au fost doar primele care i-au venit în minte, gândindu-se la colectivul care azi reprezintă, sprijină și organizează clusterul.

”Nu cred că liderul unei organizații ar trebui să imprime modul în care arată organizația. Adică poate să dea niște direcții, dar dacă nu are followers și dacă nu are colegi în echipă ca să se genereze tracțiune, nu are sens. Mie asta îmi spunea la început domnul Borodi (Marcel Borodi, fondatorul Brinel, n.r.), dar în contextul firmelor: <Ai grijă, că tu mergi cu viteză înainte. Deși tu ești locomotiva, să te mai uiți din când în când în spate, să vezi dacă vagoanele mai sunt legate de tine sau ți le-ai pierdut, și să-ți mai adaptezi un pic ritmul, că degeaba mergi singură înainte.> 

Pentru mine contează foarte mult coeziunea și, mai mult decât rezultatele spectaculoase, pentru mine contează foarte mult și cum se simt oamenii din echipă în timp ce obținem rezultatele acelea. Eu cred că suntem la nivelul la care nu mai trebuie să obținem rezultate cu orice preț, ci trebuie să fie rezultate sănătoase și sustenabile.”

Pe plan personal, Bianca se mândrește cu cele două fiice ale sale, Alexia și Antonia, două adolescente cu voință de fier și spirit independent, care nu doar că o inspiră zi de zi, ci îi dau și o sursă constantă de motivație și energie. “Rolul de mamă mi-a oferit lecții valoroase despre perseverență, echilibru și adaptabilitate, care m-au influențat și în deciziile profesionale.”

Ce spun colegii

La finalul conversației noastre, am întrebat-o pe Bianca ce crede că apreciază cel mai mult colegii la ea. A zâmbit, dar a preferat să nu răspundă. Așa că ne-am dus direct la sursă — colegii ei - și i-am întrebat. Răspunsurile au venit repede și prezentăm câteva mai jos (anonime, așa cum ne-au fost trimise):

• „Încrederea în ea.”

• „Că e girl boss!”

• „E un model de femeie puternică.”

• „E un adevărat role model!”

• „Ambiția, modalitatea de a aborda lucrurile: știe că le poate face. Determinare, într-un cuvânt.”

• „Determinarea, perseverența, ambiția, încrederea în sine și în echipă.”

• „Curajul, încrederea, energia, deschiderea.”

• „Viziunea, pasiunea și the drive to make things happen.”

• „Capacitatea de a inspira alți oameni.”

• „Viziune, inspirație, ambiție, încredere, integritate, proactivitate, reziliență, empatie.”

• „Cel mai mult și mai mult apreciez OMUL Bianca: autentic, curajos, responsabil, motivator, inspirațional și empatic.”

• „Cel mai mult apreciez la ea implicarea în ceea ce face. Totodată, faptul că este mereu confident; emană energie și siguranță / stabilitate.”

• „Ce apreciez cel mai mult la Bianca e felul în care reușește să rămână mereu cu un pas înainte, fără să piardă conexiunea reală cu oamenii din jur. E un lider care inspiră nu prin cuvinte mari, ci prin consecvență, încredere și curajul de a duce lucrurile acolo unde par imposibile. Îmi place că, deși lucrează într-un mediu complex, reușește să păstreze claritate și direcție, fără să uite de relații, de colaborare, de bun-simț. Mă motivează să știu că fac parte dintr-o echipă condusă de cineva care nu doar că deschide uși, ci și construiește punți reale între oameni, idei și oportunități.”

• „Spiritul de lider.”

• „Sufletul blând.”

• ”Energia și motivația creatoare cu care ne molipsește si pe noi cei din jur; Determinarea - cu care ar putea să mute și munții din loc dacă și-ar propune; Disponibilitatea de a acorda atenție micilor noastre probleme, chiar dacă din poziția de Manager General nu este nevoie să facă asta; Inspirația , echilibrul și implicarea”.

Poate că Bianca a ales să nu răspundă la întrebare pentru că știe că adevăratele calități ale unui lider nu se spun, ci se trăiesc, se simt, se transmit prin ceea ce face în fiecare zi. Iar aceste gânduri vorbesc de la sine.

Bianca este dovada vie că inovația nu începe cu tehnologie, ci cu oameni. Cu încredere, determinare și viziune. Iar noi suntem recunoscători că o avem alături.

---

Cu și despre viață cu #dreamteamTransilvaniaIT

Recomandă-ne o carte.

Pot să spun ce citesc acum: ”Nexus”, de Yuval Noah Harari

Care este filmul tău preferat?

Nu mă mai uit la televizor de cel puțin un an. Prefer să citesc. Am mai văzut filme la cinema, dar nu pot spune că am unul preferat.

Cafea sau ceai?

Cafea

Care este mâncarea ta preferată?

Fructe de mare, sushi

Care este locul tău preferat dintre toate destinațiile în care ai călătorit?

Singapore - unul dintre locurile pe care îl văd cu alți ochi de câte ori îl vizitez.

Dacă ai avea pe birou un buton magic care să-ți aducă tot ce vrei, ce ai cere?

Sănătate și iubire

Dacă ai avea o superputere pentru o zi ce ai alege sa faci cu ea?

Mi-ar plăcea să fac oamenii din jurul meu fericiți, fiecare cum își dorește. Dacă îți găsești cu adevărat sensul și lucrurile importante pentru tine, poți să fii fericit.