România recuperează la digitalizare, dar rămâne ultima în UE la inovare

Comisia Europeană a publicat ediția 2026 a European Innovation Scoreboard, raportul anual care evaluează performanța statelor membre în domeniul inovării. România își păstrează statutul de Emerging Innovator și ocupă, din nou, ultimul loc în clasamentul european, cu un scor echivalent cu 41,8% din media Uniunii Europene.

Față de 2019, performanța României a crescut cu 8,2 puncte procentuale, iar față de anul trecut cu încă 1,4 puncte. Progresul există, însă este mai lent decât media europeană, care a avansat cu 11,6 puncte în aceeași perioadă. În consecință, diferența față de restul Uniunii nu se reduce, iar România rămâne și sub media grupului din care face parte – cea a statelor încadrate de Comisia Europeană în categoria Emerging Innovators, al căror scor mediu este de 58,1% din media UE.

Dincolo de poziția din clasament, raportul oferă însă o imagine mai nuanțată. România recuperează teren în câteva domenii importante, în special în zona digitală, dar continuă să piardă la indicatorii care măsoară investițiile în cercetare, dezvoltarea capitalului uman și capacitatea companiilor de a transforma tehnologia în produse, servicii și modele de afaceri noi.

Un paradox care apare în aproape toate rapoartele europene despre România

Rapoartele publicate de Comisia Europeană în ultimii ani evidențiază aceeași contradicție: România este printre liderii Uniunii Europene la câțiva indicatori importanți pentru economia digitală, însă continuă să ocupe ultimul loc atunci când este evaluată capacitatea de inovare.

Potrivit ediției din acest an, România se află pe locul 3 în UE la importurile de produse high-tech din afara Uniunii, pe locul 4 la accesul la internet de mare viteză, pe locul 7 la exporturile de produse medium și high-tech și pe locul 8 la productivitatea CO₂ bazată pe producție.

În același timp, economia românească are o bază industrială peste media europeană, cu o pondere a ocupării în industria prelucrătoare de 18,9%, comparativ cu 15,4% la nivelul UE, iar serviciile bazate pe cunoaștere – inclusiv sectorul IT – generează aproximativ o treime din exporturile de servicii.

Aceste rezultate arată că România dispune de câteva dintre ingredientele necesare unei economii competitive. Raportul sugerează însă că infrastructura și performanța unor sectoare economice nu sunt suficiente pentru a genera, de la sine, un ecosistem de inovare puternic.

Digitalizarea începe să producă efecte

Una dintre concluziile interesante ale raportului este că cele mai mari progrese din ultimul an sunt legate de transformarea digitală.

Adoptarea serviciilor cloud este indicatorul care a înregistrat cea mai mare creștere (+27,6 puncte), urmat de participarea la programele de învățare pe tot parcursul vieții (+12,5 puncte) și de ponderea persoanelor cu competențe digitale peste nivelul de bază (+9,6 puncte).

Comisia Europeană pune aceste evoluții și pe seama reformelor și investițiilor finanțate prin Planul Național de Redresare și Reziliență, inclusiv a programului „România Educată”.

Aceste evoluții sunt relevante și dintr-un alt motiv. Dacă în urmă cu un deceniu inovarea era asociată aproape exclusiv cu cercetarea și dezvoltarea, rapoartele europene acordă astăzi o importanță tot mai mare capacității economiilor de a adopta tehnologii digitale, de a utiliza datele și de a integra inteligența artificială în activitatea companiilor. Din această perspectivă, evoluția indicatorilor privind cloud-ul, competențele digitale sau învățarea continuă spune la fel de multe despre competitivitatea unei economii precum investițiile în laboratoare sau brevete.

Capitalul uman și investițiile rămân principalele vulnerabilități

Imaginea se schimbă atunci când raportul analizează elementele care susțin inovarea pe termen lung.

România ocupă ultimul loc în Uniunea Europeană la resursele umane implicate în inovare, la ponderea populației cu studii superioare, la IMM-urile care introduc inovații de proces și la ocuparea forței de muncă în întreprinderi inovatoare.

Tot aici apare și unul dintre cele mai cunoscute decalaje ale economiei românești: doar 31,8% dintre români au competențe digitale de bază, comparativ cu 60,4%, media Uniunii Europene.

Raportul semnalează și deteriorarea indicatorilor legați de finanțarea inovării. Cheltuielile publice pentru cercetare și dezvoltare au scăzut cu 6,9 puncte într-un singur an, iar capitalul de risc se situează cu 43,4 puncte sub nivelul din 2019. Investițiile private în cercetare și inovare sunt și ele în scădere, pe fondul incertitudinii economice și geopolitice.

La acestea se adaugă participarea modestă a organizațiilor românești la programele europene de cercetare. Finanțarea obținută prin Horizon Europe este de aproximativ 3.334 de euro per cercetător, comparativ cu 4.852 de euro la nivel european, ceea ce indică o prezență încă redusă în consorțiile internaționale de cercetare și inovare.

Indicatorul care explică cel mai bine poziția României

Dintre toate datele incluse în raport, una atrage în mod special atenția: 72,8% dintre firmele românești nu desfășoară nicio activitate de inovare, în timp ce media europeană este de 31%.

Acest indicator spune poate mai mult decât poziția din clasament. El arată că, în cazul majorității companiilor, inovarea nu face încă parte din modelul de dezvoltare, fie că vorbim despre produse noi, procese noi, cercetare sau colaborare cu organizații de cercetare.

În acest context, este mai ușor de înțeles de ce avantajele oferite de infrastructura digitală sau de competitivitatea unor sectoare economice nu se reflectă automat într-o performanță mai bună la nivelul întregii economii.

Mai mult decât un clasament

European Innovation Scoreboard nu măsoară doar performanța sistemului de cercetare sau rezultatele universităților. El încearcă să surprindă capacitatea unei economii de a transforma cunoașterea în valoare economică și competitivitate.

Din această perspectivă, raportul descrie o Românie care dispune de premise favorabile – infrastructură digitală performantă, o industrie competitivă, un sector IT bine dezvoltat și o economie tot mai conectată la piețele internaționale –, dar care întâmpină dificultăți în a transforma aceste avantaje într-un ecosistem de inovare matur.

Pentru organizații precum Transilvania IT Cluster, concluziile raportului confirmă direcțiile în care este nevoie de investiții și colaborare în anii următori. Digitalizarea rămâne o condiție necesară, dar nu suficientă. La fel de importante sunt dezvoltarea competențelor, accesul la finanțare, colaborarea dintre companii, universități și administrație și sprijinirea IMM-urilor în procesul de inovare.

Acestea sunt și direcțiile în care lucrăm prin proiectele dezvoltate în cadrul clusterului și prin activitatea The European Digital Innovation Hub in Transilvania (TEDIHT), unde sprijinim companiile și instituțiile publice să adopte tehnologii digitale, să dezvolte competențe și să transforme digitalizarea în avantaj competitiv.

În fond, mesajul raportului este unul simplu: infrastructura și tehnologia sunt importante, dar ele nu generează inovare în mod automat. Diferența o fac oamenii, investițiile și capacitatea unui ecosistem de a transforma ideile în produse, servicii și afaceri cu valoare adăugată.